Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
O cântare. Un psalm al lui Asaf.
1
Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule!
2
Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frământă, şi cei ce Te urăsc înalţă capul.
3
Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
4
„Veniţi”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!”
5
Se strâng toţi cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta:
6
corturile lui Edom şi ismaeliţii, Moabul şi hagareniţii,
7
Ghebal, Amon, Amalec, filistenii cu locuitorii Tirului.
8
Asiria se uneşte şi ea cu ei şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. (Oprire)
9
Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison,
10
care au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pământului.
11
Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
12
Căci ei zic: „Să punem mâna pe locuinţele lui Dumnezeu!”
13
Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf, ca paiul luat de vânt,
14
ca focul care arde pădurea şi ca flacăra care aprinde munţii!
15
Urmăreşte-i astfel cu furtuna Ta şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
16
Acoperă-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
17
Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
18
Ca să ştie că numai Tu, al cărui nume este Domnul, Tu eşti Cel Preaînalt pe tot pământul.
