Un psalm al lui David. Făcut când era în pustiul lui Iuda.
1
Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.
2
Aşa Te privesc eu în Locaşul cel Sfânt, ca să-Ţi văd puterea şi slava.
3
Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale.
4
Te voi binecuvânta, dar, toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.
5
Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,
6
când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.
7
Căci Tu eşti ajutorul meu, şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
8
Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină.
9
Dar cei ce caută să-mi ia viaţa se vor duce în adâncimile pământului;
10
vor fi daţi pradă sabiei, vor fi prada şacalilor.
11
Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu; oricine jură pe El se va făli, căci va astupa gura mincinoşilor.
