Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici.” O cântare de laudă a lui David. Făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa ca să-l omoare.
1
Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
2
Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3
Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa; nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4
Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc: trezeşte-Te, ieşi înaintea mea şi priveşte!
5
Doamne Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile! N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi. – (Oprire)
6
Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini şi dau ocol cetăţii.
7
Da, din gura lor ţâşneşte răul, pe buzele lor sunt săbii; căci zic: „Cine aude?”
8
Dar Tu, Doamne, râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9
Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea.
10
Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte; Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11
Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i, Doamne, scutul nostru!
12
Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă care le iese de pe buze: să se prindă în însăşi mândria lor, căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
13
Nimiceşte-i, în mânia Ta, prăpădeşte-i, ca să nu mai fie! Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov, până la marginile pământului. – (Oprire)
14
Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini şi dau ocol cetăţii.
15
Umblă încoace şi încolo după hrană şi petrec noaptea nesătui.
16
Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17
O, tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel preabun, este turnul meu de scăpare.
