Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
2
Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!”
3
Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.
4
Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele.
5
Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
6
O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi, o frumoasă moşie mi-a fost dată.
7
Eu binecuvântez pe Domnul care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.
8
Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
9
De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.
10
Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
11
Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta.
