Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. O cântare.
1
Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute.
2
Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3
Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
4
Ferice de cel pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.
5
În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, Nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!
6
El întăreşte munţii prin tăria Lui şi este încins cu putere.
7
El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.
8
Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale: Tu umpli de veselie Răsăritul şi Apusul îndepărtat.
9
Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii şi de râuri dumnezeieşti pline cu apă. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească:
10
îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia şi-i binecuvântezi răsadul.
11
Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.
12
Câmpiile pustiului sunt adăpate, şi dealurile sunt încinse cu veselie.
13
Păşunile se acoperă de oi, şi văile se îmbracă cu grâu: toate strigă de bucurie şi cântă.
