Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele! Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Ta!
2
Nu intra la judecată cu robul Tău! Căci niciun om viu nu este fără prihană înaintea Ta.
3
Vrăjmaşul îmi urmăreşte sufletul, îmi calcă viaţa în picioare la pământ: mă face să locuiesc în întuneric ca cei ce au murit de multă vreme.
4
Îmi este mâhnit duhul în mine, îmi este tulburată inima înăuntrul meu.
5
Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.
6
Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine ca un pământ uscat. – (Oprire)
7
Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se coboară în groapă!
8
Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.
9
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, căci la Tine caut adăpost.
10
Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!
11
Pentru Numele Tău, Doamne, înviorează-mă; în dreptatea Ta, scoate-mi sufletul din necaz!
12
În bunătatea Ta, nimiceşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi potrivnicii sufletului meu, căci eu sunt robul Tău.
