Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2
Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!
3
Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
4
Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
5
N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6
De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7
Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8
Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9
îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.
10
De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin
11
şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12
Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13
Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
14
căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15
Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16
M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17
până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18
Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.
19
Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.
20
Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21
Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22
eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23
Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24
mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25
Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26
Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27
Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28
Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
