Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici.” O cântare de laudă a lui David.
1
Oare, tăcând, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2
Dimpotrivă! în inimă săvârşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mâinilor voastre.
3
Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
4
Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,
5
care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6
Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7
Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg! Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!
8
Să piară ca un melc care se topeşte umblând; să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!
9
Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin, verde sau uscat, îl va lua vârtejul.
10
Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sângele celor răi.
11
Şi atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!”
