Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.
1
Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!
2
Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
3
Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare ca nişte săgeţi,
4
ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.
5
Ei se îmbărbătează în răutatea lor, se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic: „Cine ne va vedea?”
6
Pun la cale nelegiuiri şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
7
Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată, iată-i loviţi.
8
Limba lor le-a pricinuit căderea; şi toţi cei ce-i văd clatină din cap.
9
Toţi oamenii sunt cuprinşi de frică şi mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu”, şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
10
Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.
