Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului.
1
Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
2
Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
3
Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.
4
În aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
5
Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta, până la nori.
6
Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace!
7
Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
8
Se satură de belşugul Casei Tale, şi-i adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.
9
Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.
10
Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită!
11
Să nu m-ajungă piciorul celui mândru şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.
12
Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă; sunt răsturnaţi, şi nu pot să se mai scoale.
