Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac. –
2
Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme. –
3
Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. –
4
Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. –
5
Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui. –
6
În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. –
7
Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă. –
8
Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia. –
9
Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. –
10
Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –
11
Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte. –
12
Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi. –
13
Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi.
14
Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –
15
Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. –
16
Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. –
17
Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului. –
18
Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte Legea! –
19
Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă. –
20
Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. –
21
Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. –
22
Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. –
23
Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –
24
Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic. –
25
Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. –
26
Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
27
Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.
