Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.
2
Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –
3
Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –
4
Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –
5
Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –
6
În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare. –
7
Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. –
8
Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
9
Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –
10
Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. –
11
Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! –
12
Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –
13
O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –
14
Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –
15
Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. –
16
Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! –
17
Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură. –
18
Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.
19
Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
20
Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. –
21
Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
22
Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.”
23
Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –
24
Pentru cel înţelept, cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos. –
25
Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei. –
26
Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –
27
Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. –
28
Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –
29
Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –
30
O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. –
31
Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –
32
Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
33
Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. –
