1
Iată încă vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. –
2
Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. –
3
Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse. –
4
Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.
5
Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. –
6
Nu te făli înaintea împăratului şi nu lua locul celor mari;
7
căci este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ţi-l văd ochii. –
8
Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. –
9
Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,
10
ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.
11
Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. –
12
Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. –
13
Ca răcoarea zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.
14
Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. –
15
Prin răbdare se înduplecă un voievod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.
16
Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge, ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură. –
17
Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască. –
18
Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. –
19
Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchiopătă, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
20
Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire. –
21
Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.
22
Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. –
23
Vântul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. –
24
Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare. –
25
Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată. –
26
Ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. –
27
Nu este bine să mănânci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. –
28
Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.