Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –
2
Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
3
Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. –
4
Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –
5
Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. –
6
Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. –
7
Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! –
8
Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc. –
9
Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. –
10
O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. –
11
Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. –
12
Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. –
13
Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. –
14
Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. –
15
Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –
16
La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n-are minte. –
17
Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate. –
18
Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. –
19
Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. –
20
Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
21
Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –
22
O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. –
23
Cel rău primeşte daruri pe ascuns ca să sucească şi căile dreptăţii. –
24
Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. –
25
Un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut. –
26
Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –
27
Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. –
28
Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura. –
