Nu pizmui pe oamenii cei răi şi nu dori să fii cu ei;
2
căci inima lor se gândeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri. –
3
Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte;
4
prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.
5
Un om înţelept este plin de putere, şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.
6
Căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa. –
7
Înţelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun: el nu va deschide gura la judecată. –
8
Cine se gândeşte să facă rău se cheamă un om plin de răutate. –
9
Gândul celui nebun nu este decât păcat, şi batjocoritorul este o scârbă pentru oameni. –
10
Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea. –
11
Izbăveşte pe cei târâţi la moarte şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi. –
12
Dacă zici: „Ah! N-am ştiut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? –
13
Fiule, mănâncă miere, căci este bună, şi fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale.
14
Tot aşa, şi înţelepciunea este bună pentru sufletul tău: dacă o vei găsi, ai un viitor şi nu ţi se va tăia nădejdea. –
15
Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuinţa celui neprihănit şi nu-i tulbura odihna.
16
Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.
17
Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău şi să nu ţi se înveselească inima când se poticneşte el,
18
ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă şi să-Şi întoarcă mânia de la el. –
19
Nu te mânia din pricina celor ce fac rău şi nu pizmui pe cei răi!
20
Căci cel ce face răul n-are niciun viitor, şi lumina celor răi se stinge. –
21
Fiule, teme-te de Domnul şi de împăratul; şi să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi!
22
Căci deodată le va veni pieirea, şi cine poate şti sfârşitul amândurora! –
23
Iată ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.” –
24
Pe cine zice celui rău: „Tu eşti bun!” îl blestemă popoarele şi-l urăsc neamurile.
25
Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvântare vine peste ei. –
26
Un răspuns bun este ca un sărut pe buze.
27
Vezi-ţi întâi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul câmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa. –
28
Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? –
29
Nu zice: „Cum mi-a făcut el aşa am să-i fac şi eu, îi voi răsplăti după faptele lui!” –
30
Am trecut pe lângă ogorul unui leneş şi pe lângă via unui om fără minte.
31
Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit.
32
M-am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.
33
„Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!”…
34
Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
