Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Cum nu se potrivesc zăpada vara şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.
2
Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. –
3
Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor.
4
Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. –
5
Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept. –
6
Cel ce trimite o solie printr-un nebun îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea. –
7
Cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni. –
8
Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai mărire unui nebun. –
9
Ca un spin care vine în mâna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor. –
10
Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi. –
11
Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul la nebunia lui. –
12
Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. –
13
Leneşul zice: „Afară este un leu, pe uliţe este un leu!”
14
Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul în patul lui.
15
Leneşul îşi vâră mâna în blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură. –
16
Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată.
17
Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca unul care apucă un câine de urechi.
18
Ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare,
19
aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!” –
20
Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.
21
După cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta.
22
Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor. –
23
Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea.
24
Cel ce urăşte se preface cu buzele lui, şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.
25
Când îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.
26
Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare. –
27
Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.
28
Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. –
