Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
     
        
            
                                                
  
  
  
      
  
  
        
  
  
      
        
      
              
          
  
    1  
    
          
  
    Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr. –  
     
  
      
              
          
  
    2  
    
          
  
    Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuie. –  
     
  
      
              
          
  
    3  
    
          
  
    Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine. –  
     
  
      
              
          
  
    4  
    
          
  
    Cei ce părăsesc Legea laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc Legea se mânie pe el. –  
     
  
      
              
          
  
    5  
    
          
  
    Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înţeleg totul. –  
     
  
      
              
          
  
    6  
    
          
  
    Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite. –  
     
  
      
              
          
  
    7  
    
          
  
    Cel ce păzeşte Legea este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său. –  
     
  
      
              
          
  
    8  
    
          
  
    Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă le strânge pentru cel ce are milă de săraci. –  
     
  
      
              
          
  
    9  
    
          
  
    Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă. –  
     
  
      
              
          
  
    10  
    
          
  
    Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea cade în groapa pe care a săpat-o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. –  
     
  
      
              
          
  
    11  
    
          
  
    Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. –  
     
  
      
              
          
  
    12  
    
          
  
    Când biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. –  
     
  
      
              
          
  
    13  
    
          
  
    Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. –  
     
  
      
              
          
  
    14  
    
          
  
    Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. –  
     
  
      
              
          
  
    15  
    
          
  
    Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămând, aşa este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac. –  
     
  
      
              
          
  
    16  
    
          
  
    Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. –  
     
  
      
              
          
  
    17  
    
          
  
    Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească. –  
     
  
      
              
          
  
    18  
    
          
  
    Cine umblă în neprihănire găseşte mântuirea, dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă. –  
     
  
      
              
          
  
    19  
    
          
  
    Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. –  
     
  
      
              
          
  
    20  
    
          
  
    Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit. –  
     
  
      
              
          
  
    21  
    
          
  
    Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat. –  
     
  
      
              
          
  
    22  
    
          
  
    Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. –  
     
  
      
              
          
  
    23  
    
          
  
    Cine mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare. –  
     
  
      
              
          
  
    24  
    
          
  
    Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. –  
     
  
      
              
          
  
    25  
    
          
  
    Cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug. –  
     
  
      
              
          
  
    26  
    
          
  
    Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit. –  
     
  
      
              
          
  
    27  
    
          
  
    Cine dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme. –  
     
  
      
              
          
  
    28  
    
          
  
    Când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulţesc. –