Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. –
2
Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie. –
3
Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. –
4
Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură. –
5
Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine. –
6
Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. –
7
Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii. –
8
Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea. –
9
Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. –
10
Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. –
11
Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte. –
12
O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. –
13
Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. –
14
Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. –
15
O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. –
16
Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. –
17
Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. –
18
Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. –
19
Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. –
20
Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. –
21
Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire. –
22
Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. –
23
Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. –
24
Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată. –
25
Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă. –
