Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
2
„Până când vrei să vorbeşti astfel şi până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?
3
Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?
4
Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i-a dat pe mâna păcatului.
5
Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atotputernic,
6
dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.
7
Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.
8
Întreabă pe cei din neamurile trecute şi ia aminte la păţania părinţilor lor. –
9
Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. –
10
Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:
11
„Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?
12
Fiind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decât toate ierburile.
13
Aşa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va pieri.
14
Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pânză de păianjen.
15
Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine.
16
Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa,
17
îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde până în ziduri.
18
Dar dacă-l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: „Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!”
19
Iată, aşa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaşi pământ răsar alţii după el.
20
Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană şi nu ocroteşte pe cei răi.
21
Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cântări de veselie.
22
Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.”
