Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie?
2
Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca?
3
Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
4
Va face el un legământ cu tine ca să-ţi fie rob pe vecie?
5
Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
6
Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
7
Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe şi capul cu căngi?
8
Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.
9
Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi şi cazi la pământ!
10
Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?
11
Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.
12
Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
13
Cine-i va putea ridica veşmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
14
Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare!
15
Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete;
16
se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.
17
Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă şi rămân nedespărţiţi.
18
Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.
19
Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.
20
Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.
21
Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flăcări.
22
Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
23
Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
24
Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.
25
Când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
26
Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
27
Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
28
Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.
29
Nu vede în ghioagă decât un fir de pai şi râde la şuieratul săgeţilor.
30
Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
31
Face să clocotească fundul mării ca un cazan şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
32
În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.
33
Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut ca să nu se teamă de nimic.
34
Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mândre dobitoace.”
