Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:
2
„Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns şi să creadă limbutul că are dreptate?
3
Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
4
Tu zici: „Felul meu de a vedea este drept, şi sunt curat în ochii Tăi.” –
5
Ah! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă
6
şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta.
7
Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?
8
Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
9
Întinderea ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea.
10
Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
11
Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.
12
Omul dimpotrivă, are minte de nebun şi s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!
13
Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El.
14
Depărtează-te de fărădelege şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
15
Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;
16
îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.
17
Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.
18
Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
19
Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
20
Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!”
