Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Iov a luat cuvântul şi a zis:
2
„Şi acum plângerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăbuşe suspinele.
3
Oh! Dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,
4
mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi.
5
Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.
6
Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negreşit.
7
Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8
Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
9
dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
10
Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.
11
Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea.
12
N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.
13
Dar hotărârea Lui este luată, cine I se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face.
14
El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine şi va mai face şi multe altele.
15
De aceea tremur înaintea Lui, şi când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.
16
Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază.
17
Căci nu întunericul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sunt înfăşurat.
