„Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre muntele Seir, proroceşte împotriva lui
3
şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind mâna împotriva ta şi te prefac într-o pustietate şi într-un pustiu!
4
Îţi voi preface cetăţile în dărâmături, vei ajunge o pustietate, ca să ştii că Eu sunt Domnul!
5
Pentru că aveai o ură veşnică şi ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea era la culme,
6
de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că te voi face sânge şi te va urmări sângele; fiindcă n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări.
7
Voi preface muntele Seir într-o pustietate şi într-un pustiu şi voi nimici cu desăvârşire din el şi pe cei ce se duc, şi pe cei ce se întorc.
8
Îi voi umple munţii cu morţi; şi cei ucişi de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale şi în toate puhoaiele tale.
9
Te voi preface în nişte pustietăţi veşnice, cetăţile nu-ţi vor mai fi locuite, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
10
Pentru că ai zis: „Aceste două neamuri şi aceste două ţări vor fi ale mele şi le vom lua în stăpânire!”, măcar că Domnul era acolo,
11
de aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Mă voi purta cu tine după mânia şi urgia pe care le-ai arătat şi tu în ura ta împotriva lor; şi Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca.
12
Vei şti însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel când ai zis: „Sunt pustiiţi şi ne sunt daţi ca pradă!”
13
V-aţi fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile voastre şi v-aţi înmulţit cuvintele împotriva Mea: am auzit!”
14
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Când toată ţara se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate!
15
Din pricina bucuriei pe care ai simţit-o că moştenirea casei lui Israel era pustiită, îţi voi face şi ţie la fel. Vei ajunge o pustietate, munte al Seirului, tu şi tot Edomul, şi se va şti că Eu sunt Domnul.”
