În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2
„Fiul omului, pentru că Tirul a zis despre Ierusalim: „Ha! Ha! Este zdrobită poarta popoarelor!, şi se întoarce la mine! Mă voi îmbogăţi, căci el a rămas pustiu!”
3
de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că am necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce împotriva ta multe neamuri, cum îşi ridică marea valurile!
4
Ele vor dărâma zidurile Tirului, îi vor surpa turnurile, îi voi răzui şi ţărâna şi o voi face o stâncă goală.
5
Va rămâne în mare ca un loc unde se vor întinde mreje de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. Va fi prada neamurilor!
6
Cetăţile din ţinutul lui vor fi trecute prin sabie. Şi vor şti astfel că Eu sunt Domnul.”
7
Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că aduc de la miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împăratul tuturor împăraţilor, cu cai, care, călăreţi şi cu o mare mulţime de popoare.
8
El va nimici cu sabia cetăţile din ţinutul tău; va face şanţuri de apărare împotriva ta, va ridica întărituri şi va ridica scutul împotriva ta.
9
Va îndrepta loviturile berbecilor săi împotriva zidurilor tale şi îţi va surpa turnurile cu maşinile lui.
10
Mulţimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreţilor, roţilor şi carelor, când va intra Nebucadneţar pe porţile tale cum se intră într-o cetate cucerită.
11
Va călca toate uliţele tale cu copitele cailor lui şi-ţi va ucide poporul cu sabia, şi stâlpii mândriei tale vor cădea la pământ.
12
Îţi vor ridica bogăţiile, îţi vor prăda mărfurile, îţi vor surpa zidurile, îţi vor dărâma casele tale cele plăcute şi vor arunca în ape pietrele, lemnele şi ţărâna ta.
13
Voi face să înceteze astfel glasul cântecelor tale şi nu se va mai auzi sunetul harpelor tale.
14
Te voi face o stâncă goală, vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreje de prins peştii şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.”
15
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Tir: „Se vor cutremura ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniţilor şi de măcelul din mijlocul tău.
16
Toţi voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, îşi scot mantalele şi îşi leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă şi stau pe pământ, întruna tremură de groază şi stau înmărmuriţi din pricina ta.
17
Ei fac o cântare de jale asupra ta şi-ţi zic: „Vai cum ai fost nimicit, tu, care erai locuit de cei ce străbat mările, cetate vestită, care erai puternică pe mare! Cum a fost nimicită cetatea aceasta cu locuitorii ei care băgau groaza în toţi cei dimprejur!
18
Acum tremură ostroavele în ziua căderii tale, stau îngrozite ostroavele mării de sfârşitul tău.”
19
Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Când te voi preface într-o cetate pustie, ca cetăţile care n-au locuitori, când voi ridica împotriva ta adâncul şi când te vor acoperi apele cele mari,
20
te voi coborî împreună cu cei ce se coboară în groapă, la poporul de odinioară, şi te voi aşeza în adâncimile pământului, în singurătăţi veşnice, lângă cei ce s-au coborât în groapă, ca să nu mai fii locuită şi să nu te mai scoli în ţara celor vii.
21
Te voi nimici cu desăvârşire, şi nu vei mai fi; te vor căuta, şi nu te vor mai găsi niciodată, zice Domnul Dumnezeu.”
