Domnul a vorbit lui Moise, în pustiul Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis:
2
„Copiii lui Israel să prăznuiască Paştile la vremea hotărâtă.
3
Să îl prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să îl prăznuiţi după toate legile şi după toate poruncile privitoare la el.”
4
Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paştile.
5
Şi au prăznuit Paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustiul Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul.
6
S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştile în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
7
Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?”
8
Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.”
9
Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
10
„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştile în cinstea Domnului.
11
Şi să îl prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara; să îl mănânce cu azime şi cu ierburi amare.
12
Să nu lase din el nimic până a doua zi dimineaţa şi să nu frângă niciun os din el. Să îl prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paşti.
13
Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie şi totuşi nu prăznuieşte Paştile, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui.
14
Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte Paştile Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşti. Aceeaşi lege să fie între voi, pentru străin ca şi pentru băştinaş.”
15
În ziua când a fost aşezat Cortul, norul a acoperit locaşul Cortului întâlnirii; şi, de seara până dimineaţa, deasupra Cortului era ca înfăţişarea unui foc.
16
Întotdeauna era aşa: ziua, norul acoperea Cortul, iar noaptea, avea înfăţişarea unui foc.
17
Când se ridica norul de pe Cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.
18
Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra Cortului.
19
Când norul rămânea mai multă vreme deasupra Cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului şi nu porneau.
20
Când norul rămânea mai puţine zile deasupra Cortului, ei tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului.
21
Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.
22
Dacă norul se oprea deasupra Cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămâneau tăbărâţi şi nu porneau; şi când se ridica, porneau şi ei.
23
Tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.
