Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu 11:17)
1
Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
2
Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
3
Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare mai presus de toţi dumnezeii.
4
El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor sunt ale Lui.
5
A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul:
6
veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
7
Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O! de aţi asculta azi glasul Lui! –
8
„Nu vă împietriţi inima ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustiu,
9
unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele.
10
Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.”
11
De aceea am jurat în mânia Mea: „Nu vor intra în odihna Mea!”
