1
Un psalm al lui Asaf.
1
Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.
2
– „Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi? – (Oprire)
3
Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,
4
scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi-i din mâna celor răi.”
5
Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în întuneric; de aceea se clatină toate temeliile pământului.
6
Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.”
7
Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.”
8
Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul! Căci toate neamurile sunt ale Tale.