Psalmii 49

Alege capitolul:

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
127
128
129
130
131
132
133
134
135
136
137
138
139
140
141
142
143
144
145
146
147
148
149
150

Alege una dintre cărţile de mai jos pentru a o citi sau asculta.

Geneza
Exodul
Leviticul
Numeri
Deuteronomul
Iosua
Judecătorii
Rut
1 Samuel
2 Samuel
1 Împăraţi
2 Împăraţi
1 Cronici
2 Cronici
Ezra
Neemia
Estera
Iov
Psalmii
Proverbe
Eclesiastul
Cântarea cântărilor
Isaia
Ieremia
Plângerile
Ezechiel
Daniel
Osea
Ioel
Amos
Obadia
Iona
Mica
Naum
Habacuc
Ţefania
Hagai
Zaharia
Maleahi
Matei
Marcu
Luca
Ioan
Faptele apostolilor
Romani
1 Corinteni
2 Corinteni
Galateni
Efeseni
Filipeni
Coloseni
1 Tesaloniceni
2 Tesaloniceni
1 Timotei
2 Timotei
Tit
Filimon
Evrei
Iacov
1 Petru
2 Petru
1 Ioan
2 Ioan
3 Ioan
Iuda
Apocalipsa

img-pg-2.jpg

1
Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.
1
Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
2
mici şi mari, bogaţi şi săraci!
3
Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată.
4
Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei.
5
Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?
6
Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
7
Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
8
Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
9
Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.
10
Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor.
11
Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.
12
Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie.
13
Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. – (Oprire)
14
Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul.
15
Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. – (Oprire)
16
Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei;
17
căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.
18
Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,
19
căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată.
20
Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.