Doamne, către Tine strig, Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se coboară în groapă.
2
Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine şi când îmi ridic mâinile spre locaşul Tău cel sfânt.
3
Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, care vorbesc de pace aproapelui lor, şi, când colo, au răutate în inimă.
4
Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mâinilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!
5
Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mâinilor Lui. Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!
6
Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.
7
Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima şi-L laud prin cântările mele.
8
Domnul este tăria poporului Său, El este stânca izbăvitoare a unsului Său.
9
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântă moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.
