1
O cântare. Un psalm al lui David.
1
Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
2
Deşteptaţi-vă, lăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.
3
Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cânta printre neamuri.
4
Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai presus de ceruri, iar credincioşia Ta, până la nori.
5
Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pământul!
6
Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
7
Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura Valea Sucot;
8
al Meu este Galaadul, al Meu, Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cârmuire;
9
Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării filistenilor!”
10
Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
11
Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
12
Dă-ne ajutor în necaz, căci zadarnic este ajutorul omului.
13
Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.