Plan de citire a Bibliei

Proverbe 30
Luca 2:1-21
1
Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înţelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel şi pentru Ucal.
2
Negreşit, sunt mai prost decât oricine şi n-am pricepere de om.
3
N-am învăţat înţelepciunea şi nu cunosc ştiinţa sfinţilor.
4
Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a coborât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta? –
5
Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El.
6
N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos. –
7
Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri înainte de moarte!
8
Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie.
9
Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu. –
10
Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat. –
11
Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său şi nu binecuvântă pe mama sa.
12
Este un neam de oameni care se crede curat şi totuşi nu este spălat de întinăciunea lui.
13
Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus.
14
Este un neam de oameni ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni. –
15
Lipitoarea are două fete: „Dă! Dă!” Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”
16
şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!” –
17
Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii de la pârâu şi îl vor mânca puii de vultur. –
18
Trei lucruri sunt mai presus de puterile mele şi chiar patru pe care nu le pot pricepe:
19
urma vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, urma corăbiei în mijlocul mării şi urma omului la o fată.
20
Tot aşa este şi calea femeii preacurve: ea mănâncă şi se şterge la gură, şi apoi zice: „N-am făcut nimic rău.” –
21
Trei lucruri fac să se răscoale o ţară şi patru lucruri nu le poate suferi:
22
un rob care a început să împărăţească, un nebun care are pâine din belşug,
23
o femeie dispreţuită care se mărită şi o roabă care moşteneşte pe stăpâna sa. –
24
Patru vietăţi sunt mai mici pe pământ, şi totuşi din cele mai înţelepte:
25
furnicile, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara,
26
şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşază locuinţa în stânci;
27
lăcustele n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete;
28
păianjenul îl poţi prinde cu mâinile, şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor.
29
Trei fiinţe au o ţinută frumoasă şi patru au mers măreţ:
30
leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui;
31
calul gata închingat şi ţapul; şi împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. –
32
Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură:
33
căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge, şi stoarcerea mâniei dă certuri.
1
În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
2
Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.
3
Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4
Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David –
5
să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6
Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
7
Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
8
În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9
Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.
10
Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
11
astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
12
Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”
13
Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
14
„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
15
După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”
16
S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle.
17
După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
18
Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
19
Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.
20
Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.
21
Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.