Plan de citire a Bibliei

Psalmii 119:81-120
Proverbe 25:9-17
81
Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
82
Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta şi zic: „Când mă vei mângâia?”
83
Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuşi nu uit orânduirile Tale.
84
Care este numărul zilelor robului Tău? Când vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
85
Nişte îngâmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea Ta.
86
Toate poruncile Tale nu sunt decât credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
87
Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
88
Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
89
Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.
90
Credincioşia Ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.
91
După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse.
92
Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
93
Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
94
Al Tău sunt: mântuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
95
Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
96
Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini.
97
Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.
98
Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
99
Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.
100
Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale.
101
Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc cuvântul Tău.
102
Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
103
Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!
104
Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.
105
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.
106
Jur – şi mă voi ţine de jurământ – că voi păzi legile Tale cele drepte.
107
Sunt foarte amărât: înviorează-mă, Doamne, după cuvântul Tău!
108
Primeşte, Doamne, simţămintele pe care le spune gura mea şi învaţă-mă legile Tale!
109
Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuşi nu uit Legea Ta.
110
Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale.
111
Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele.
112
Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale totdeauna şi până la sfârşit.
113
Urăsc pe oamenii nehotărâţi, dar iubesc Legea Ta.
114
Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
115
Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
116
Sprijină-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!
117
Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat şi să mă înveselesc neîncetat de orânduirile Tale!
118
Tu dispreţuieşti pe toţi cei ce se depărtează de orânduirile Tale, căci înşelătoria lor este zadarnică.
119
Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pământ: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
120
Mi se înfioară carnea de frica Ta şi mă tem de judecăţile Tale.
9
Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,
10
ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă.
11
Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. –
12
Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. –
13
Ca răcoarea zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.
14
Ca norii şi vântul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. –
15
Prin răbdare se înduplecă un voievod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.
16
Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge, ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură. –
17
Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască. –
Psalmii 119:81-120
Proverbe 25:9-17