Plan de citire a Bibliei
1
Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
2
Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3
Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4
Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine şi dă-i ajutorul Tău,
5
ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău şi să mă laud cu moştenirea Ta!
6
Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
7
Părinţii noştri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale şi au fost neascultători la mare, la Marea Roşie.
8
Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
9
A mustrat Marea Roşie, şi ea s-a uscat; şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu.
10
I-a scăpat din mâna celui ce-i ura şi i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.
11
Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei.
12
Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui.
13
Dar au uitat curând lucrările Lui şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
14
Ci i-a apucat pofta în pustiu şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15
El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei.
16
În tabără au fost geloşi pe Moise şi pe Aaron, sfântul Domnului.
17
Atunci s-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan, şi s-a închis deasupra cetei lui Abiram.
18
Focul le-a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
19
Au făcut un viţel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat
20
şi au schimbat Slava lor pe chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21
Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22
minuni în ţara lui Ham, semne minunate la Marea Roşie.
23
Şi El a vorbit să-i nimicească: dar Moise, alesul Său, a stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui şi să-L oprească să-i nimicească.
24
Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n-au crezut în cuvântul Domnului,
25
ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat de glasul Lui.
26
Atunci El a ridicat mâna şi a jurat că-i va face să cadă în pustiu,
27
că le va doborî sămânţa printre neamuri şi-i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
28
Ei s-au alipit de Baal-Peor şi au mâncat vite jertfite morţilor.
29
Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
30
Dar Fineas s-a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s-a oprit.
31
Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
32
Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33
Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
34
Ei n-au nimicit popoarele pe care le poruncise Domnul să le nimicească.
35
Ci s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat faptele lor,
36
au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei.
37
Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
38
au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39
S-au spurcat prin faptele lor, s-au desfrânat prin faptele lor.
40
Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său şi a urât moştenirea Lui.
41
I-a dat în mâinile neamurilor, cei ce îi urau au stăpânit peste ei,
42
vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi sub puterea lor.
43
El de mai multe ori i-a izbăvit, dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
44
Dar El le-a văzut strâmtorarea, când le-a auzit strigătele.
45
Şi-a adus aminte de legământul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
46
a stârnit pentru ei mila tuturor celor ce îi ţineau prinşi de război.
47
Scapă-ne, Doamne Dumnezeul nostru, şi strânge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt şi să ne fălim cu lauda Ta!
48
Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Şi tot poporul să zică: „Amin! Lăudaţi pe Domnul!”
1
Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur?
2
Oricum, sunt mari. Şi, mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.
3
Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?
4
Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.”
5
Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.)
6
Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7
Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos?
8
Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
9
Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,
10
după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.
11
Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.
12
Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
13
Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă;
14
gura le este plină de blestem şi de amărăciune;
15
au picioarele grabnice să verse sânge;
16
prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;
17
nu cunosc calea păcii;
18
frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”
19
Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20
Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
21
Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –
22
şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.
23
Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
24
Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
25
Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
26
pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
27
Unde este, dar, pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
28
Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
29
Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;
30
deoarece Dumnezeu este Unul singur, şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.
31
Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.
