Plan de citire a Bibliei
1
Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!
2
Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!
3
Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!
4
Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat faţa Lui!
5
Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui,
6
sămânţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi!
7
Domnul este Dumnezeul nostru: judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul.
8
El Îşi aduce aminte totdeauna de legământul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,
9
de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac;
10
El l-a făcut lege pentru Iacov, legământ veşnic pentru Israel,
11
zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire care v-a căzut la sorţi.”
12
Pe atunci ei erau puţini la număr, foarte puţini la număr, şi străini în ţară;
13
mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor;
14
dar n-a dat voie nimănui să-i asuprească şi a pedepsit împăraţi din pricina lor.
15
„Nu vă atingeţi de unşii Mei – a zis El – şi nu faceţi rău prorocilor Mei!”
16
A chemat foametea asupra ţării şi a tăiat orice mijloc de trai.
17
Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob.
18
I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare,
19
până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat cuvântul Domnului.
20
Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile, şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit.
21
L-a pus domn peste casa lui şi dregătorul tuturor averilor lui,
22
ca să lege după plac pe domnitorii lui şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.
23
Atunci Israel a venit în Egipt, şi Iacov a locuit în ţara lui Ham.
24
Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult şi l-a făcut mai puternic decât potrivnicii lui.
25
Acestora le-a schimbat inima, până acolo că au urât pe poporul Lui şi s-au purtat mişeleşte cu robii Săi.
26
A trimis pe robul Său Moise şi pe Aaron, pe care-l alesese.
27
Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham.
28
A trimis întuneric şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la cuvântul Lui.
29
Le-a prefăcut apele în sânge şi a făcut să le piară toţi peştii.
30
Ţara lor a forfotit de broaşte, până în odăile împăraţilor lor.
31
El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare, păduchi pe tot ţinutul lor.
32
În loc de ploaie le-a dat grindină şi flăcări de foc în ţara lor.
33
Le-a bătut viile şi smochinii şi a sfărâmat copacii din ţinutul lor.
34
El a zis şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr,
35
care au mâncat toată iarba din ţară şi au mistuit roadele de pe câmpiile lor.
36
A lovit pe toţi întâii născuţi din ţara lor, toată pârga puterii lor.
37
A scos pe poporul Său cu argint şi aur, şi niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui.
38
Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, căci îi apucase groaza de ei.
39
A întins un nor, ca să-i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea.
40
La cererea lor, a trimis prepeliţe şi i-a săturat cu pâine din cer.
41
A deschis stânca, şi au curs ape, care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate.
42
Căci Şi-a adus aminte de cuvântul Lui cel sfânt şi de robul Său Avraam.
43
A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.
44
Le-a dat pământurile neamurilor, şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor,
45
ca să păzească poruncile Lui şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul!
1
Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.
2
Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.
3
Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4
Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
5
Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6
care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
7
Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
8
şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
9
Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
10
Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.
11
Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.
12
Toţi cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege; şi toţi cei ce au păcătuit având Lege vor fi judecaţi după Lege.
13
Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.
14
Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege;
15
şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.
16
Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
17
Tu, care te numeşti iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,
18
care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;
19
tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,
20
povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; –
21
tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi?
22
Tu care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?
23
Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
24
Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris.
25
Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.
26
Dacă deci cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?
27
Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur?
28
Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne.
29
Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
