Plan de citire a Bibliei
Psalmii 104
Romani 1:18-32
1
Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
2
Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
3
Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului.
4
Din vânturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.
5
Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
6
Tu îl acoperiseşi cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
7
dar la ameninţarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8
suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu.
9
Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
10
Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.
11
Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
12
Păsările cerului locuiesc pe marginile lor şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
13
Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.
14
Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri, pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:
15
vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima.
16
Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sădit El.
17
În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
18
munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
19
El a făcut luna, ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.
20
Tu aduci întunericul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
21
puii de lei mugesc după pradă şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.
22
Când răsare soarele, ele fug înapoi şi se culcă în vizuinile lor.
23
Dar omul iese la lucrul său şi la munca lui, până seara.
24
Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale.
25
Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.
26
Acolo în ea umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27
Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
28
Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
29
Îţi ascunzi Tu faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor.
30
Îţi trimiţi Tu suflarea, ele sunt zidite, şi înnoieşti astfel faţa pământului.
31
În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
32
El priveşte pământul, şi pământul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
33
Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
34
Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.
35
Să piară păcătoşii de pe pământ, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
18
Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
19
Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
20
În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
21
fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
22
S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
23
şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
24
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;
25
căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
26
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;
27
tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
28
Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
29
Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
30
bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
31
fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
32
Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.
Psalmii 104
Romani 1:18-32
