Plan de citire a Bibliei
Proverbe 19
2 Corinteni 6
1
Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun. –
2
Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău. –
3
Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui. –
4
Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. –
5
Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. –
6
Omul darnic are mulţi linguşitori şi toţi sunt prieteni cu cel ce dă daruri. –
7
Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. –
8
Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. –
9
Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni va pieri. –
10
Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări, cu atât mai puţin unui rob să stăpânească peste voievozi. –
11
Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile. –
12
Mânia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. –
13
Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna. –
14
Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul. –
15
Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic suferă de foame.”
16
Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. –
17
Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. –
18
Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori. –
19
Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci, dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta. –
20
Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura ca să fii înţelept pe viitor! –
21
Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte. –
22
Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos. –
23
Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. –
24
Leneşul îşi vâră mâna în strachină şi n-o duce înapoi la gură. –
25
Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. –
26
Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mama sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. –
27
Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. –
28
Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea. –
29
Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor. –
1
Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.
2
Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
3
Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată.
4
Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,
5
în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi;
6
prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută,
7
prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea;
8
în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;
9
ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi;
10
ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.
11
Am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor! Ni s-a lărgit inima.
12
Voi nu sunteţi la strâmtorare în noi; dar inima voastră s-a strâns pentru noi.
13
Faceţi-ne şi voi la fel – vă vorbesc ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă şi voi!
14
Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?
15
Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?
16
Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.”
17
De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.
18
Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”
Proverbe 19
2 Corinteni 6
