Plan de citire a Bibliei
Proverbe 18
2 Corinteni 5
1
Cel ursuz caută ce-i place lui, se supără de orice lucru bun. –
2
Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. –
3
Când vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. –
4
Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna. –
5
Nu este bine să ai încredere în faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. –
6
Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură până stârneşte lovituri. –
7
Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet. –
8
Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor. –
9
Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. –
10
Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost. –
11
Averea este o cetate întărită, pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. –
12
Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. –
13
Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. –
14
Duhul omului îl sprijină la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica? –
15
O inimă pricepută dobândeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. –
16
Darurile unui om îi fac loc şi-i deschid intrarea înaintea celor mari. –
17
Cel care vorbeşte întâi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celălalt şi-l ia la cercetare. –
18
Sorţul pune capăt neînţelegerilor şi hotărăşte între cei puternici.
19
Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită, şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. –
20
Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.
21
Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele. –
22
Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul. –
23
Săracul vorbeşte rugându-se, dar bogatul răspunde cu asprime. –
24
Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate. –
1
Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică.
2
Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,
3
negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el.
4
Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă.
5
Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
6
Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul –
7
pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. –
8
Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă, la Domnul.
9
De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.
10
Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.
11
Ca unii care cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm; dar Dumnezeu ne cunoaşte bine, şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre.
12
Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăşi înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţişare, şi nu cu ce este în inimă.
13
În adevăr, dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem.
14
Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.
15
Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.
16
Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi, chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta.
17
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.
18
Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării;
19
că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.
20
Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21
Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
Proverbe 18
2 Corinteni 5
