„Cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.” 

         Există clipe în viață când ne este  ușor să iertăm, când ne este ușor să mulțumim sau să dăm celor din jur lecții de viață, mai ales înainte de a trece prin școală ei... 

         Adevărata greutate a faptelor și a crezurilor noastre este cântărită în momentele de cumpănă, când iertarea are un preț, când mulțumirea vine dintr-o inimă care nu vede finalitatea sau desăvârșirea lucrurilor pe care speră sau visează să le aibă sau să i se împlinească... Atunci mulțumim prin credința, atunci iertăm prin credință, știind că într-o zi Cineva a iertat vina noastră și a mulțumit în avans pentru șansa de a fi restaurați.  

         Împreună cu biserica noastră am hotărât o zi de mulțumire pentru atâta har nemeritat din partea Dumnezeului în slujba căruia ne-am pus viețile, pentru a-i fi recunoscători că existăm prin El, pentru a-i mulțumi pentru apă și pentru pâine și pentru mult mai multe binecuvântări de care ne face parte și pe care uneori nu știm să le prețuim. 

        Am ales să venim înaintea Lui cu familiile bisericii noastre și să ridicăm spre cer ochii noștri plini de recunoștință pentru credincioșia Lui pe care am văzut-o și în dreptul Bisericii „Sfânta Treime”, pentru valorile pe care le-am putut păstra și în care ne-am putut crește copiii, pentru generațiile de oameni salvați, născuți printre noi, pentru lacrimile de la timpul de rugăciune, pentru minunile și rugile ascultate, dar și pentru lecțiile de viață, în durere. 

       Venim cu întreaga biserică înaintea Lui și chemăm prezența Lui pe mai departe peste familia închegată în această comunitate, visând la multe alte binecuvântări și la ziua când împreună vom fi prezenți la acel ospăț necurmat al celor iubiți de El...