Plan de citire a Bibliei
Psalmii 119:145-176
Romani 12
145
Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orânduirile Tale.
146
Te chem: mântuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!
147
O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
148
O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la cuvântul Tău.
149
Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata Ta!
150
Se apropie cei ce urmăresc mişelia şi se depărtează de Legea Ta.
151
Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.
152
De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale că le-ai aşezat pentru totdeauna.
153
Vezi-mi ticăloşia şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.
154
Apără-mi pricina şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta.
155
Mântuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orânduirile Tale.
156
Mari sunt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale!
157
Mulţi sunt prigonitorii şi potrivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.
158
Văd cu scârbă pe cei necredincioşi Ţie, care nu păzesc cuvântul Tău.
159
Vezi cât de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
160
Temelia cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice.
161
Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale.
162
Mă bucur de cuvântul Tău ca cel ce găseşte o mare pradă.
163
Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
164
De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.
165
Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi nu li se întâmplă nicio nenorocire.
166
Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.
167
Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!
168
Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta.
169
Să ajungă strigătul meu până la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.
170
Să ajungă cererea mea până la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!
171
Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orânduirile Tale!
172
Să cânte limba mea cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte!
173
Mâna Ta să-mi fie într-ajutor, căci am ales poruncile Tale.
174
Suspin după mântuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.
175
Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijine!
176
Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.
1
Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
3
Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.
4
Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă,
5
tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.
6
Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.
7
Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură.
8
Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.
9
Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.
10
Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.
11
În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.
12
Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
13
Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.
14
Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi, şi nu blestemaţi.
15
Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.
16
Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.
17
Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.
18
Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
19
Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.
20
Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”
21
Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.
Psalmii 119:145-176
Romani 12
