Plan de citire a Bibliei

Psalmii 119:33-64
Romani 10
33
Învaţă-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit!
34
Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea!
35
Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
36
Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig!
37
Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!
38
Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
39
Depărtează de la mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sunt pline de bunătate.
40
Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
41
Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
42
Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în cuvântul Tău.
43
Nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
44
Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.
45
Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
46
Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor şi nu-mi va roşi obrazul.
47
Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc.
48
Îmi întind mâinile spre poruncile Tale pe care le iubesc şi vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale.
49
Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea!
50
Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.
51
Nişte îngâmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuşi eu nu mă abat de la Legea Ta.
52
Mă gândesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mângâi.
53
M-apucă o mânie aprinsă la vederea celor răi, care părăsesc Legea Ta.
54
Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele.
55
Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.
56
Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.
57
Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.
58
Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
59
Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
60
Mă grăbesc şi nu preget să păzesc poruncile Tale.
61
Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.
62
Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
63
Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
64
Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orânduirile Tale!
1
Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi.
2
Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
3
pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.
4
Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.
5
În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea.
6
Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea pe care o dă credinţa: „Să nu zici în inima ta: „Cine se va sui în cer?” (Să coboare adică pe Hristos din cer.)
7
Sau: „Cine se va coborî în Adânc?” (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)
8
Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este Cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.
9
Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
10
Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
11
după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.”
12
În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
13
Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.”
14
Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
15
Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”
16
Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”
17
Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
18
Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da; căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.”
19
Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam fără pricepere.”
20
Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.”
21
Pe când, despre Israel zice: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.”
Psalmii 119:33-64
Romani 10