Plan de citire a Bibliei

Vezi calendarul

Sâmbătă, 4 Martie 2023

Iov 33

Faptele apostolilor 10:1-33

Iov 33

Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!

Iată, deschid gura şi mi se mişcă limba în cerul gurii.

Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat:

Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.

Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata!

Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, şi eu, ca şi tine, am fost făcut din noroi.

Astfel frica de mine nu te va tulbura, şi greutatea mea nu te va copleşi.

Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:

„Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.

Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;

îmi pune picioarele în butuci, îmi pândeşte toate mişcările.”

Îţi voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decât omul.

Vrei dar să te cerţi cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?

Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.

El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.

Atunci El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui,

ca să abată pe om de la rău şi să-l ferească de mândrie,

ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei.

Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.

Atunci îi este greaţă de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese.

Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale;

sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.

Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,

Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: „Izbăveşte-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!”

Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui.

Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă faţa cu bucurie şi-i dă înapoi nevinovăţia.

Atunci el cântă înaintea oamenilor şi zice: „Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n-am fost pedepsit după faptele mele;

Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!”

Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,

ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!

Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.

Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.”

Faptele apostolilor 10:1-33

În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”.

Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!”

Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.

Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.

El găzduieşte la un om numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.”

Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul;

şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.

L-a ajuns foamea şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.

A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.

În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.

Şi un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”

„Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.”

Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”

Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.

Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă

şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.

Şi, pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;

scoală-te, coboară-te şi du-te cu ei fără şovăire, căci Eu i-am trimis.”

Petru deci s-a coborât şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?”

Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui şi să audă cuvintele pe care i le vei spune.”

Petru deci i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit.

A doua zi, s-a sculat şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase.

Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat.

Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te, şi eu sunt om!”

Şi, vorbind cu el, a intrat în casă şi a găsit adunaţi pe mulţi.

„Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.

De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat; vă întreb, dar, cu ce gând aţi trimis după mine?”

Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare

şi a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.

Trimite, dar, la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi.”

Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum, dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.”

Iov 33

Faptele apostolilor 10:1-33