Plan de citire a Bibliei

Vineri, 3 Martie 2023

Iov 32

Faptele apostolilor 9:20-43

Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.

Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.

Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuşi osândeau pe Iov.

Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.

Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.

Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul şi a zis: „Eu sunt tânăr, şi voi sunteţi bătrâni: de aceea m-am temut şi m-am ferit să vă arăt gândul meu.

Eu îmi ziceam: „Să vorbească bătrâneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.”

Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.

Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.

Iată de ce zic: Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.

Am aşteptat sfârşitul cuvântărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.

V-am dat toată luarea aminte; şi iată că niciunul din voi nu l-a încredinţat, niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.

Să nu ziceţi însă: „În el, noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!”

Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.

Ei se tem, nu mai răspund! Li s-a tăiat cuvântul!

Am aşteptat până şi-au sfârşit cuvântările, până s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă.

Vreau să răspund şi eu la rândul meu, vreau să spun şi eu ce gândesc.

Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;

lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.

Voi vorbi deci ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.

Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni;

căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipită m-ar lua Ziditorul meu.

Faptele apostolilor 9:20-43

Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”

Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi făcea de ruşine pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

După câtva timp, iudeii s-au sfătuit să-l omoare;

şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.

Dar, într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-o coşniţă.

Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.

Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim

şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.

Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezareea şi l-au pornit la Tars.

Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.

Pe când cerceta Petru pe toţi sfinţii, s-a coborât şi la cei ce locuiau în Lida.

Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.

„Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul.” Şi Enea s-a sculat îndată.

Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona l-au văzut şi s-au întors la Domnul.

În Iope, era o ucenică numită Tabita, nume care în tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.

În vremea aceea, s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus.

Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: „Nu pregeta să vii până la noi.”

Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.

Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.

El i-a dat mâna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie.

Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.

Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.

Iov 32

Faptele apostolilor 9:20-43