Plan de citire a Bibliei
1
Iată cetele fiilor lui Aaron. Fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.
2
Nadab şi Abihu au murit înaintea tatălui lor, fără să aibă fii; şi Eleazar şi Itamar au împlinit slujba de preoţi.
3
David a împărţit pe fiii lui Aaron, rânduindu-i după slujba pe care aveau s-o facă; Ţadoc făcea parte din urmaşii lui Eleazar, şi Ahimelec, din urmaşii lui Itamar.
4
Printre fiii lui Eleazar s-au găsit mai multe căpetenii decât printre fiii lui Itamar, şi i-au împărţit aşa că fiii lui Eleazar aveau şaisprezece căpetenii de case părinteşti, şi fiii lui Itamar, opt căpetenii de case părinteşti.
5
I-au împărţit prin sorţi, între unii şi alţii, căci căpeteniile Sfântului Locaş şi căpeteniile lui Dumnezeu erau din fiii lui Eleazar şi din fiii lui Itamar.
6
Şemaia, fiul lui Netaneel, scriitorul, din seminţia lui Levi, i-a scris înaintea împăratului şi mai marilor, înaintea preotului Ţadoc şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, şi înaintea căpeteniilor caselor părinteşti ale preoţilor şi leviţilor. Au tras la sorţi câte o casă părintească pentru Eleazar şi au tras şi câte una pentru Itamar.
7
Cel dintâi sorţ a ieşit pentru Iehoiarib; al doilea, pentru Iedaia;
8
al treilea, pentru Harim; al patrulea, pentru Seorim;
9
al cincilea, pentru Malchia; al şaselea, pentru Miiamin;
10
al şaptelea, pentru Hacoţ; al optulea, pentru Abia;
11
al nouălea, pentru Iosua; al zecelea, pentru Şecania;
12
al unsprezecelea, pentru Eliaşib; al doisprezecelea, pentru Iachim;
13
al treisprezecelea, pentru Hupa; al paisprezecelea, pentru Ieşebeab;
14
al cincisprezecelea, pentru Bilga; al şaisprezecelea, pentru Imer;
15
al şaptesprezecelea, pentru Hezir; al optsprezecelea, pentru Hapiţeţ;
16
al nouăsprezecelea, pentru Petahia; al douăzecilea, pentru Ezechiel;
17
al douăzeci şi unulea, pentru Iachin; al douăzeci şi doilea, pentru Gamul;
18
al douăzeci şi treilea, pentru Delaia; al douăzeci şi patrulea, pentru Maazia.
19
Acesta era şirul în care aveau să-şi facă slujba, ca să intre în Casa Domnului, după rânduiala pusă de Aaron, tatăl lor, potrivit cu poruncile pe care i le dăduse Domnul Dumnezeul lui Israel.
20
Iată căpeteniile celorlalţi leviţi. – Din fiii lui Amram: Şubael; din fiii lui Şubael: Iehdia;
21
din Rehabia, din fiii lui Rehabia: căpetenia Işia.
22
Din iţehariţi: Şelomot; din fiii lui Şelomot: Iahat.
23
Fiii lui Hebron: Ieria; Amaria, al doilea; Iahaziel, al treilea; Iecameam, al patrulea.
24
Fiul lui Uziel: Mica; din fiii lui Mica: Şamir;
25
fratele lui Mica: Işia; din fiii lui Işia: Zaharia. –
26
Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi, şi fiii fiului său Iaazia.
27
Fiii lui Merari, ai fiului său Iaazia: Şoham, Zacur şi Ibri.
28
Din Mahli: Eleazar, care n-a avut fii;
29
din Chis, fiii lui Chis: Ierahmeel.
30
Fiii lui Muşi: Mahli, Eder şi Ierimot. Aceştia sunt fiii lui Levi, după casele lor părinteşti.
31
Şi ei, ca şi fraţii lor, fiii lui Aaron, au tras la sorţi înaintea împăratului David, înaintea lui Ţadoc şi Ahimelec, şi înaintea căpeteniilor caselor părinteşti ale preoţilor şi leviţilor, şi anume fiecare cap de casă întocmai ca cel mai mic din fraţii săi.
1
În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.
2
Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.
3
În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.
4
Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
5
dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;
6
dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,
7
şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;
8
(căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite)
9
înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
10
mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,
11
pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.
12
Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor
13
şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi.
14
Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!
15
După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
16
Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului.
17
Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.
18
Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19
Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
20
În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
21
Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.
22
Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”
