Plan de citire a Bibliei

1 Cronici 12
Iacov 2
1
Iată cei ce s-au dus la David la Ţiclag, pe când se ţinea el departe de faţa lui Saul, fiul lui Chis. Ei făceau parte din vitejii care i-au dat ajutor în timpul războiului.
2
Erau arcaşi, cu mâna dreaptă şi cu mâna stângă aruncau pietre, iar cu arcul trăgeau săgeţi: erau din Beniamin, din numărul fraţilor lui Saul.
3
Căpetenia Ahiezer şi Ioas, fiii lui Şemaa din Ghibeea; Ieziel şi Pelet, fiii lui Azmavet; Beraca, Iehu din Anatot;
4
Işmaia din Gabaon, viteaz între cei treizeci şi căpetenie peste treizeci; Ieremia, Iahaziel, Iohanan, Iozabad din Ghedera;
5
Eluzai, Ierimot, Bealia, Şemaria, Şefatia din Harof;
6
Elcana, Işia, Azareel, Ioezer şi Iaşobeam, coreiţi;
7
Ioela şi Zebadia, fiii lui Ieroham din Ghedor.
8
Dintre gadiţi, nişte viteji au plecat să se ducă la David în cetăţuia din pustiu, ostaşi deprinşi la război, înarmaţi cu scut şi cu suliţă, ca nişte lei, şi iuţi ca nişte căprioare de pe munţi.
9
Ezer, căpetenia; Obadia, al doilea; Eliab, al treilea;
10
Mişmana, al patrulea; Ieremia, al cincilea;
11
Atai, al şaselea; Eliel, al şaptelea;
12
Iohanan, al optulea; Elzabad, al nouălea;
13
Ieremia, al zecelea; Macbanai, al unsprezecelea.
14
Aceştia erau fiii lui Gad, căpetenii ale oştirii; unul singur, cel mai mic, putea să se lupte cu o sută de oameni, şi cel mai mare cu o mie.
15
Aceştia au trecut Iordanul în luna întâi, când ieşea din matcă pe tot cursul lui, şi ei sunt aceia care au pus pe fugă pe toţi locuitorii din văi, la răsărit şi la apus.
16
Şi din fiii lui Beniamin şi ai lui Iuda au fost unii care s-au dus la David în cetăţuie.
17
David le-a ieşit înainte şi le-a vorbit astfel: „Dacă veniţi la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutaţi, inima mea se va uni cu voi; dar, dacă veniţi să mă înşelaţi în folosul vrăjmaşilor mei, când nu fac nicio silnicie, Dumnezeul părinţilor noştri să vadă şi să judece!”
18
Amasai, unul din căpitanii de seamă, a fost apucat de Duhul şi a zis: „Suntem cu tine, Davide, şi cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace ţie şi pace celor ce te ajută, căci Dumnezeul tău ţi-a ajutat!” Şi David i-a primit şi i-a pus între căpeteniile oştirii.
19
Nişte oameni din Manase s-au unit cu David, când a pornit cu război împotriva lui Saul cu filistenii. Dar n-au fost de ajutor filistenilor; căci, după ce s-au sfătuit, domnii filistenilor au trimis înapoi pe David, zicând: „S-ar putea ca el să treacă de partea stăpânului său Saul, şi să ne pună astfel în primejdie capetele noastre.”
20
Când s-a întors la Ţiclag, iată cei ce s-au unit cu el din Manase: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu şi Ţiltai, căpetenia miilor lui Manase.
21
Au dat ajutor lui David împotriva cetei (jefuitorilor amaleciţi)căci toţi erau oameni viteji, şi au ajuns căpetenii în oştire.
22
Şi din zi în zi veneau oameni la David să-l ajute, până ce a avut o tabără mare, ca o tabără a lui Dumnezeu.
23
Iată numărul oamenilor înarmaţi pentru război, care s-au dus la David în Hebron, ca să treacă asupra lui domnia lui Saul, după porunca Domnului:
24
Fiii lui Iuda, care purtau scutul şi suliţa, şase mii opt sute înarmaţi pentru război.
25
Din fiii lui Simeon, oameni viteji la război, şapte mii o sută.
26
Din fiii lui Levi, patru mii şase sute;
27
şi Iehoiada, mai marele aaroniţilor, şi cu el trei mii şapte sute;
28
şi Ţadoc, tânăr viteaz, şi casa tatălui său, douăzeci şi două de căpetenii.
29
Din fiii lui Beniamin, fraţii lui Saul, trei mii; căci până atunci cea mai mare parte dintre ei rămăseseră credincioşi casei lui Saul.
30
Din fiii lui Efraim, douăzeci de mii opt sute, oameni viteji, oameni cu faimă, după casele părinţilor lor.
31
Din jumătatea seminţiei lui Manase, optsprezece mii, care au fost numiţi pe nume să se ducă să pună împărat pe David.
32
Din fiii lui Isahar, care se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel, două sute de căpetenii, şi toţi fraţii lor erau puşi sub porunca lor.
33
Din Zabulon, cincizeci de mii în stare să meargă la oştire, înarmaţi pentru luptă cu toate armele de război şi gata să se lupte cu o inimă hotărâtă.
34
Din Neftali, o mie de căpetenii, şi cu ei treizeci şi şapte de mii care purtau scutul şi suliţa.
35
Din daniţi, înarmaţi pentru război douăzeci şi opt de mii şase sute.
36
Din Aşer, în stare să meargă la oaste şi gata de luptă, patruzeci de mii.
37
Şi de cealaltă parte a Iordanului, din rubeniţi, din gadiţi şi din jumătatea seminţiei lui Manase, cu toate armele de război, o sută douăzeci de mii.
38
Toţi aceşti bărbaţi, oameni de război, gata de luptă, au venit la Hebron cu inima neprefăcută, ca să pună pe David împărat peste tot Israelul. Şi toţi ceilalţi din Israel erau tot cu un gând să facă împărat pe David.
39
Au stat acolo trei zile cu David, mâncând şi bând, căci fraţii lor le pregătiseră de mâncare.
40
Şi chiar cei ce locuiau lângă ei până la Isahar, la Zabulon şi Neftali, aduceau merinde pe măgari, pe cămile, pe catâri şi pe boi: aluaturi, turte de smochine şi de stafide, vin, untdelemn, boi şi oi din belşug, căci era bucurie în Israel.
1
Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.
2
Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;
3
şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!”, şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!”
4
Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?
5
Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
6
Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor?
7
Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
8
Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi.
9
Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de Lege.
10
Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.
11
Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
12
Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei,
13
căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata.
14
Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
15
Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
16
şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
17
Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
18
Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”
19
Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!
20
Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
21
Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22
Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
23
Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
24
Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
25
Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
26
După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
1 Cronici 12
Iacov 2