Plan de citire a Bibliei
1
Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel. – Căci el era întâiul născut, dar, pentru că a spurcat patul tatălui său, dreptul lui de întâi născut a fost dat fiilor lui Iosif, fiul lui Israel; totuşi Iosif n-a fost scris în spiţele de neam ca întâi născut.
2
Iuda a fost în adevăr puternic printre fraţii săi, şi din el a ieşit un domnitor; dar dreptul de întâi născut este al lui Iosif.
3
Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi.
4
Fiii lui Ioel: Şemaia, fiul său; Gog, fiul său; Şimei, fiul său;
5
Mica, fiul său; Reaia, fiul său; Baal, fiul său;
6
Beera, fiul său, pe care l-a luat rob Tiglat-Pilneser, împăratul Asiriei; el era domnul rubeniţilor. –
7
Fraţii lui Beera, după familiile lor, aşa cum sunt scrişi în spiţele neamului după neamurile lor: cel dintâi, Ieiel; Zaharia;
8
Bela, fiul lui Azaz, fiul lui Şema, fiul lui Ioel. Bela locuia la Aroer şi până la Nebo şi la Baal-Meon;
9
la răsărit, locuia până la intrarea pustiului de la râul Eufrat, căci turmele lor erau în mare număr în ţara Galaadului.
10
Pe vremea lui Saul au făcut război cu hagareniţii, care au căzut în mâinile lor, şi au locuit în corturile lor pe toată partea de răsărit a Galaadului.
11
Fiii lui Gad locuiau în faţa lor, în ţara Basanului, până la Salca.
12
Ioel, cel dintâi; Şafam, al doilea; Iaenai şi Şafat, în Basan.
13
Fraţii lor, după casele părinţilor lor: Micael, Meşulam, Şeba, Iorai, Iaecan, Zia şi Eber, şapte.
14
Iată fiii lui Abihail, fiul lui Huri, fiul lui Iaroah, fiul lui Galaad, fiul lui Micael, fiul lui Ieşişai, fiul lui Iahdo, fiul lui Buz;
15
Ahi, fiul lui Abdiel, fiul lui Guni, era căpetenia caselor părinţilor lor.
16
Ei locuiau în Galaad, în Basan şi în cetăţile lor şi în toate împrejurimile Saronului până la marginile lor.
17
Toţi au fost scrişi în spiţele de neamuri pe vremea lui Iotam, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, împăratul lui Israel.
18
Fiii lui Ruben, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase aveau oameni viteji, care purtau scut şi sabie, trăgeau cu arcul şi erau deprinşi cu războiul, în număr de patruzeci şi patru de mii şapte sute şaizeci, în stare să meargă la oaste.
19
Au făcut război cu hagareniţii, cu Ietur, cu Nafiş şi cu Nodab.
20
Au primit ajutor împotriva lor, şi hagareniţii şi toţi cei ce erau cu ei au fost daţi în mâinile lor. Căci, în timpul luptei, strigaseră către Dumnezeu, care i-a ascultat, pentru că se încrezuseră în El.
21
Şi le-au luat turmele, cincizeci de mii de cămile, două sute cincizeci de mii de oi, două mii de măgari şi o sută de mii de inşi;
22
căci au fost mulţi morţi, pentru că lupta venea de la Dumnezeu. Şi s-au aşezat în locul lor până în vremea când au fost luaţi în robie.
23
Fiii jumătăţii seminţiei lui Manase locuiau în ţară, de la Basan până la Baal-Hermon şi Senir, şi pe muntele Hermon; erau mulţi la număr.
24
Iată căpeteniile caselor părinţilor lor: Efer, Işei, Eliel, Azriel, Ieremia, Hodavia şi Iahdiel, oameni viteji, oameni vestiţi, căpeteniile caselor părinţilor lor.
25
Dar au păcătuit împotriva Dumnezeului părinţilor lor şi au curvit după dumnezeii popoarelor ţării, pe care Dumnezeu le nimicise dinaintea lor.
26
Dumnezeul lui Israel a aţâţat duhul lui Pul, împăratul Asiriei, şi duhul lui Tiglat-Pilneser, împăratul Asiriei; şi Tiglat-Pilneser a luat robi pe rubeniţi, gadiţi şi jumătate din seminţia lui Manase şi i-a dus la Halah, la Habor, la Hara şi la râul Gozan, unde au rămas până în ziua de azi.
1
În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
2
Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţaţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?
3
Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;
4
căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.
5
De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
6
n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
7
Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
8
După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege),
9
apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.
10
Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.
11
Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot şterge păcatele,
12
El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu
13
şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.
14
Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
15
Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
16
„Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”,
17
adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”
18
Dar acolo unde este iertare de păcate nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.
19
Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt,
20
pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
21
şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22
să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.
23
Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.
24
Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
25
Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
26
Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
27
ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
28
Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29
Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?
30
Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!”, şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.”
31
Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!
32
Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe:
33
pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi.
34
În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuie.
35
Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire!
36
Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.
37
„Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.
38
Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
39
Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.
