Plan de citire a Bibliei
1
Fiii lui Iuda: Pereţ, Heţron, Carmi, Hur şi Şobal.
2
Reaia, fiul lui Şobal, a născut pe Iahat; Iahat a născut pe Ahumai şi Lahad. Acestea sunt familiile ţoreatiţilor.
3
Iată urmaşii tatălui lui Etam: Izreel, Işma şi Idbaş; numele surorii lor era Haţelelponi.
4
Penuel era tatăl lui Ghedor, şi Ezer tatăl lui Huşa. Aceştia sunt fiii lui Hur, întâiul născut al Efratei, tatăl lui Betleem.
5
Aşhur, tatăl lui Tecoa, a avut două neveste, Helea şi Naara.
6
Naara i-a născut pe Ahuzam, pe Hefer, pe Temeni şi pe Ahaştari: aceştia sunt fiii Naarei.
7
Fiii Heleii: Ţeret, Ţohar şi Etnan.
8
Coţ a născut pe Anub şi Haţobeba, şi familiile lui Aharhel, fiul lui Harum.
9
Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii săi; mama sa i-a pus numele Iaebeţ zicând: „Pentru că l-am născut cu durere.”
10
Iaebeţ a chemat pe Dumnezeul lui Israel şi a zis: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.
11
Chelub, fratele lui Şuha, a născut pe Mechir, care a fost tatăl lui Eşton.
12
Eşton a născut casa lui Rafa, Paseah şi Techina, tatăl cetăţii lui Nahaş. Aceştia sunt bărbaţii de la Reca.
13
Fiii lui Chenaz: Otniel şi Seraia. Fiul lui Otniel: Hatat.
14
Meonotai a născut pe Ofra. Seraia a născut pe Ioab, tatăl văii lucrătorilor; căci erau lucrători.
15
Fiii lui Caleb, fiul lui Iefune: Iru, Ela şi Naam, şi fiii lui Ela, şi Chenaz.
16
Fiii lui Iehaleleel: Zif, Zifa, Tiria şi Asareel.
17
Fiii lui Ezra: Ieter, Mered, Efer şi Ialon. Nevasta lui Mered a născut pe Miriam, pe Şamai şi pe Işbah, tatăl lui Eştemoa.
18
Nevasta sa, iudaica, a născut pe Iered, tatăl lui Ghedor, pe Eber, tatăl lui Soco, şi pe Iecutiel, tatăl lui Zanoah. Aceştia sunt fiii Bitiei, fata lui faraon, pe care a luat-o Mered de nevastă.
19
Fiii nevestei lui Hodia, sora lui Naham; tatăl lui Chehila, garmitul, şi Eştemoa, maacatitul.
20
Fiii lui Simon: Amnon, Rina, Ben-Hanan şi Tilon. Fiii lui Işei: Zohet şi Ben-Zohet.
21
Fiii lui Şela, fiul lui Iuda: Er, tatăl lui Leca, Laeda, tatăl lui Mareşa, şi familiile casei unde se lucrează pânza, din casa lui Aşbea,
22
şi Iochim, şi oamenii lui Cozeba, şi Ioas şi Saraf, care au stăpânit asupra Moabului, şi Iaşubi-Lehem. Aceste lucruri sunt vechi.
23
Ei erau olari şi locuiau în livezi şi în lunci; locuiau acolo lângă împărat şi lucrau pentru el.
24
Fiii lui Simeon: Nemuel, Iamin, Iarib, Zerah, Saul.
25
Fiul lui Saul: Şalum; Mibsam, fiul său; Mişma, fiul său.
26
Fiii lui Mişma: Hamuel, fiul său. Zacur, fiul său; Şimei, fiul său.
27
Şimei a avut şaisprezece fii şi şase fiice. Fraţii săi n-au avut mulţi fii. Şi toate familiile lor nu s-au înmulţit atât cât fiii lui Iuda.
28
Ei locuiau la Beer-Şeba, la Molada, la Haţar-Şual,
29
la Bilha, la Eţem, la Tolad,
30
la Betuel, la Horma, la Ţiclag,
31
la Bet-Marcabot, la Haţar-Susim, la Bet-Birei şi la Şaaraim. Acestea au fost cetăţile lor, până la domnia lui David,
32
şi satele lor. Ei mai aveau şi Etam, Ain, Rimon, Tochen şi Aşan, cinci cetăţi;
33
şi toate satele din împrejurimile acestor cetăţi, până la Baal. Iată locuinţele lor şi spiţa neamului lor.
34
Meşobab; Iamlec; Ioşa, fiul lui Amaţia;
35
Ioel, Iehu, fiul lui Ioşibia, fiul lui Seraia, fiul lui Asiel;
36
Elioenai, Iaacoba, Ieşohaia, Asaia, Adiel, Iesimiel, Benaia;
37
Ziza, fiul lui Şifei, fiul lui Alon, fiul lui Iedaia, fiul lui Şimri, fiul lui Şemaia.
38
Aceştia, numiţi pe nume, erau domni în familiile lor, şi casele lor părinteşti au crescut mult.
39
Ei s-au dus înspre Ghedor până la răsăritul văii, să caute păşune pentru turmele lor.
40
Au găsit păşuni grase şi bune şi o ţară întinsă, liniştită şi paşnică, fiindcă cei ce o locuiau mai înainte se coborau din Ham.
41
Oamenii aceştia, scrişi pe nume, au venit pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda; au sfărâmat corturile lor şi pe maoniţi, care se aflau acolo, i-au nimicit cu desăvârşire până în ziua de azi şi s-au aşezat în locul lor, căci acolo erau păşuni pentru turmele lor.
42
Şi dintre fiii lui Simeon s-au dus la muntele Seir, în număr de cinci sute de oameni. Aveau în frunte pe Pelatia, Nearia, Refaia şi Uziel, fiii lui Işei.
43
Au bătut rămăşiţa de amaleciţi care scăpase cu viaţă şi s-au aşezat acolo până în ziua de azi.
1
Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un Locaş pământesc de închinare.
2
În adevăr, s-a făcut un Cort. În partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, era sfeşnicul, masa şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului;
3
după perdeaua a doua se afla partea Cortului care se chema „Locul Preasfânt”.
4
El avea un altar de aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise şi tablele legământului.
5
Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri.
6
Şi, după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii care fac slujbele intră totdeauna în partea dintâi a Cortului.
7
Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului.
8
Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Preasfânt, nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare Cortul dintâi.
9
Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui.
10
Ele sunt doar nişte porunci pământeşti date, ca toate cele privitoare la mâncări, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.
11
Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta,
12
şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.
13
Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,
14
cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!
15
Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.
16
În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut.
17
Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut.
18
De aceea şi întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge.
19
Şi într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge de viţei şi de ţapi, cu apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul
20
şi a zis: „Acesta este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.”
21
De asemenea, a stropit cu sânge Cortul şi toate vasele pentru slujbă.
22
Şi, după Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.
23
Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţate în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţate cu jertfe mai bune decât acestea.
24
Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
25
Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui;
26
fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.
27
Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
28
tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.
