Plan de citire a Bibliei
1
Domnul a vorbit lui Moise, în pustiul Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis:
2
„Copiii lui Israel să prăznuiască Paştile la vremea hotărâtă.
3
Să îl prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să îl prăznuiţi după toate legile şi după toate poruncile privitoare la el.”
4
Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paştile.
5
Şi au prăznuit Paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustiul Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul.
6
S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştile în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
7
Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?”
8
Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.”
9
Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
10
„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştile în cinstea Domnului.
11
Şi să îl prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara; să îl mănânce cu azime şi cu ierburi amare.
12
Să nu lase din el nimic până a doua zi dimineaţa şi să nu frângă niciun os din el. Să îl prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paşti.
13
Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie şi totuşi nu prăznuieşte Paştile, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui.
14
Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte Paştile Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşti. Aceeaşi lege să fie între voi, pentru străin ca şi pentru băştinaş.”
15
În ziua când a fost aşezat Cortul, norul a acoperit locaşul Cortului întâlnirii; şi, de seara până dimineaţa, deasupra Cortului era ca înfăţişarea unui foc.
16
Întotdeauna era aşa: ziua, norul acoperea Cortul, iar noaptea, avea înfăţişarea unui foc.
17
Când se ridica norul de pe Cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.
18
Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra Cortului.
19
Când norul rămânea mai multă vreme deasupra Cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului şi nu porneau.
20
Când norul rămânea mai puţine zile deasupra Cortului, ei tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului.
21
Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.
22
Dacă norul se oprea deasupra Cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămâneau tăbărâţi şi nu porneau; şi când se ridica, porneau şi ei.
23
Tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.
26
După ce au cântat cântările de laudă, au ieşit în Muntele Măslinilor.
27
Isus le-a zis: „În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentru că este scris: „Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite.”
28
Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
29
Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.”
30
Şi Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
31
Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru.
32
S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până Mă voi ruga.”
33
A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare.
34
El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”
35
Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.
36
El zicea: „Ava – adică: Tată – Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.”
37
Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?
38
Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”
39
S-a dus iarăşi şi S-a rugat, zicând aceleaşi cuvinte.
40
Apoi S-a întors din nou şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.
41
În sfârşit, a venit a treia oară şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42
Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”
43
Şi îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni.
44
Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, Acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi sub pază.”
45
Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!” Şi L-a sărutat mult.
46
Atunci oamenii aceia au pus mâna pe Isus şi L-au prins.
47
Unul din cei ce stăteau lângă El a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea.
48
Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.
49
În toate zilele am fost la voi şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M-aţi prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile.”
50
Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
51
După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el;
52
dar el şi-a lăsat învelitoarea şi a fugit în pielea goală.
