Plan de citire a Bibliei
1
Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac. –
2
Când se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme. –
3
Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. –
4
Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. –
5
Cine linguşeşte pe aproapele său îi întinde un laţ sub paşii lui. –
6
În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. –
7
Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă. –
8
Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia. –
9
Când se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. –
10
Oamenii setoşi de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –
11
Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte. –
12
Când cel ce stăpâneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sunt nişte răi. –
13
Săracul şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi.
14
Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –
15
Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. –
16
Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. –
17
Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă şi îţi va aduce desfătare sufletului. –
18
Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte Legea! –
19
Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n-ascultă. –
20
Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. –
21
Slujitorul pe care-l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. –
22
Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. –
23
Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. –
24
Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul şi nu spune nimic. –
25
Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. –
26
Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.
27
Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.
39
Maria s-a sculat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.
40
A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei.
41
Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
42
Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43
Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
44
Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
45
Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”
46
Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul
47
şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48
pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
49
pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,
50
şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
51
El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.
52
A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
53
Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54
A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa –
55
cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”
56
Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.
57
Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.
58
Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.
59
În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
60
Dar mama lui a luat cuvântul şi a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.”
61
Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.”
62
Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.
63
Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au minunat.
64
În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu.
65
Pe toţi vecinii i-a apucat frica şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.
66
Toţi cei ce le auzeau le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Şi mâna Domnului era într-adevăr cu el.
67
Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis:
68
„Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.
69
Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, –
70
cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime –
71
mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
72
Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73
potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
74
că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,
75
trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.
76
Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui
77
şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;
78
datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
79
ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”
80
Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
