Pentru că vine o vreme când vom trăi toate clișeele pe care le-am crezut cândva metafore și vom purta lanțurile lui Pavel ca semne ale trăirii cu Dumnezeu, scriind ultima filă a lumii. Vremea când crucea lui Hristos va fi mai grea, iar povara lumii mai ușoară. Când haosul de afară îl vom putea stinge doar înăuntru, când Dumnezeu îi va cunoaște pe ai Lui, fiindcă ai Lui îl vor iubi cu prețul vieții..                                                                                                                                     O vreme când închinătorii adevărați vor străluci printre mormanele sfârșitului, când sării nu-i va fi îngăduit să-și piardă gustul.. Când viața și moartea vor sta în puterea credinței noastre, când porțile raiului vor fi mai mult dorite..

                         Un timp în care se va curăța în foc inima bisericii, când fățarnicii își vor arăta a două față..

  O vreme când diferența dintre oameni o va face doar legătura lor cu Cerul, când teama va încerca să fure bucuria mântuirii, dar "locuința morții" nu va birui ce-i sfânt..    

 Mă întreb acum (visând la harta lumii ca la un final de călătorie), cum se întreba Isus cândva, parcă privindu-ne peste milenii „când va veni Fiul Omului, va găsi El credință pe pământ?”..