VESTI DIN UGANDA

În Uganda, 48% din populație sunt copii. În Rubuguri, satul în care slujim, sunt în jur de 1000 de copii, din care cel puțin 200 frecventează biserica în care slujim.

Fiecare familie are minim 3 copii și trăiesc în căsuțe cu o cameră, maxim două, care de obicei e și bucătăria. 90-95% dintre locuitorii satului trăiesc toți membrii familiei în aceeași cameră. Aici mizeria e la ea acasă și copii sunt predispuși la multe boli în mod special boli de piele. La momentul de față ne luptăm cu scabia. Foarte mulți copii din sat vin să îi tratăm, iar după ce dau semne de vindecare, vedem cum scabia recidivează. Aceasta din cauză că se întorc din nou în mediul lor murdar, poartă aceleași haine nespălate, iar cei din casă nu vin la tratament în același timp și iau unii de la alții din nou și din nou.

Împreună cu echipa de aici, încercăm să îi spălăm o dată pe săptămână, uneori le dăm haine curate. În luna Martie va începe sezonul ploios și sperăm că Domnul ne va ajuta să le cumpărăm jachete de ploaie și cizmulițe. La programele de sâmbătă, copiii sunt învățați lecții biblice, cântece și primeau ceva gustare ( biscuiți, bomboane, pop-corn, cornulețe), iar acum, încercăm să le oferim o masă caldă pe săptămână (cartofi, orez și legume), în funcție de resursele pe care le avem.

În Rubuguri, școala se plătește între 80 și 90 de euro pe an școlar, depinde de școală, la care se adaugă uniforme și rechizite (alți 30 de euro). Mulți copii nu merg la școală din cauză că nu își permit, fiind mai mulți frați în familie; un salar fiind în jur de 60 euro pe lună.

În vacanțe sau Weekend-uri, unii din copii ajută la lucrările de construcție a orfelinatului și școlii, sau la munca din grădină pentru a face bani pentru școală.

Săptămâna trecută au venit la cabinetul medical de la biserică doi frați gemeni să fie tratați de scabie. I-am întrebat de ce nu merg la școală. Mi-au spus că nu au bani pentru uniforme și taxele școlare. Am aflat că acești copii nu își cunosc tatăl, iar soțul mamei lor nu vrea să îi susțină deoarece nu sunt copii lui. Aceasta se întâmplă des în mediul rural. Le-am plătit taxele și uniformele, iar de duminică au început sa vină la biserică împreună cu mama lor. Aceasta are un mic bar (o camera de lemn cu un raft) și vinde băuturi alcoolice. Mi-a promis că se reprofilează și încearcă să vândă altceva și să renunțe la băuturile alcoolice. Mă rog ca Domnul să îi întoarcă inima spre El și să Îl accepte în viața ei. Gemenii îmi spun mama muzunga ( mama albă) pentru că sunt foarte recunoscători și bucuroși că pot merge la școală.

Încercăm să le arătăm afecțiune, să ne jucăm cu ei, iar unii din ei se sperie, neștiind cum să reacționeze. Acasă primesc foarte puțină afecțiune sau chiar deloc. De multe ori vin la cabinet cu diferite pretexte, să le dăm o vitamină sau să ne jucăm cu ei.

Domnul să îi ajute să Îl primească în viața lor și să fie un exemplu pentru ceilalți copii din sat. Sperăm ca prin ei, Dumnezeu să aducă schimbarea de care satul are nevoie și mulți să Îl cunoască pe El prin acești micuți. Vă invităm să vă rugați pentru ei! Dumnezeu să vă răsplătească!

Cu mult drag, Tabita Magda